Scrisoare de dragoste anonima

Rasfoind printre vechile mele carti din anii liceului, am dat peste o scrisoare de dragoste. N-as putea spune cu certitudine cine este autorul, insa mi-a placut sa o recitesc dupa atata timp. Am sa o public in intregime, cu speranta ca va fi sursa de inspiratie pentru cei ce iubesc.

"24 martie

Draga .......,

am ramas singur intr-un colt din lumea sufletului tau. Deja asteptam moartea si uitarea sa se lase peste mine si sa-mi impace suferinta, dar deodata aparu o fata care se apuca sa adune ramasitele sufletului pentru a ma elibera. Acea fata erai tu.
Pentru mine ai creat o planeta cubica. Pentru mine ai facut izvoarele sa curga in aer. Pentru mine ai zamislit zapada de vara si ghioceii de toamna.
Ai pus ploi sa-mi cante la pianul ferestrei, ai sadit in stele trandafiri albi, scanteietori, ai scris cu cerneala curcubei pe bolta senina, mi-ai prins in par raze de luna.
Dimineata, datorita tie ma trezeau soaptele pamantului, glasul ierbii. Tu mi-ai aratat vraja prin care gerul face, din simpla picatura de apa, cristal. Tu m-ai invatat sa introduc o scoica in loc de moneda in telefon pentru a auzi in loc de ton minunatul sunet al valurilor.
M-ai invatat sa ating spicele de soare si sa le dau culoarea luminii, m-ai invatat s-o ascult pe bunica atunci cand tace, m-ai invatat sa citesc in amintirile unui nenascut, sa mangai ciutele cu ochi de roua, sa vad soarele ascuns in gingasia unui suras de copil.
M-ai invatat sa-mi palpez infinitul din palma, sa-mi cuprind nemarginirea din ochi.
Si tot tu mi-ai cules amintirile din sertarele sufletului, le-ai sters de praf, iar apoi le-ai parfumat cu apa de roze.

Draga......, o clipa de speranta daca-as fi avut, i-as fi dat viata....precum o mama copilului ei.
Un nor de tristete de-as avea pe cerul meu l-as preface-n ploaie. Sa-nmoaie colbul alb al drumului vietii.
Rege pentru oameni dac-as fi, i-as invata bucuria de-a fi, i-as indrepta spre locurile sacre ale inimilor lor, le-as arata adevarul si speranta.
Om dac-as fi, mi-ar fi de ajuns sa stiu ca te iubesc si ma iubesti. Sa-ti simt mana tremurand sub atingerea mea, in imperiul sufletului. Sa alung umbra noptilor reci si intunecoase.

Si ma simt departe, departe de orice om. Departe de tine. Acum sunt iar singur printre pietre si lacrimi. Ma stapanesti cu fiinta ta, inima mi-o tulburi cu lumina ochilor tai.
Un izvor de apa rosie a inceput sa curga printre atatea amintiri. Un dor de viata mi-a strabatut tot corpul. Un nor al mortii mi s-a infipt adanc in suflet. Am urmat raul si spume albastre avea la margini. Un sunet ascutit parca a reusit sa razbata prin undele sangerarii pana la mine. Un ecou intarziat prins intr-o plasa de paianjen i-a raspuns cu o voce groasa.
Parca am simtit un cutit rasucindu-se in pieptu-mi...Parca ceea ce am auzit era glasul tau...M-am aplecat sa te ajut sa iesi din imensa clipa a eternitatii. Cand te-am vazut plangand mi-am pierdut speranta. Cand ti-am zarit surasul, m-am bucurat de-acea clipa.
Acum sunt iar departe si...te iubesc. Pentru totdeauna....

Cu sinceritate,............"