19 martie 2009

Scrisori de dragoste celebre

Din scrisoarea lui Pascal (1623-1662) catre domnisoara Roannez:


"Cea dintai urmare a dragostei este de a inspira un mare respect: simti veneratie pentru ceea ce iubesti. Si este foarte firesc, nu recunosti nimic mai maret pe lume decat ceea ce iubesti."

"In dragoste, o simpla tacere spune mai mult decat vorbele. E bine ca ele sa-ti fie interzise; exista o elecventa a tacerii mai impresionanta decat limbajul insusi. Ce convingator este indragostitul cand nu poate vorbi si cat spirit dovedeste el! Oricata vivacitate ai avea, este bine, in anumite imprejurari, sa o strunesti. Asta se intampla fara vreo constrangere si fara o pregatire si spiritul actioneaza in acest chip fara sa o fi premeditat. Se intampla astfel dintr-o nevoie interna a spiritului."

" Cand esti departe de cel iubit te hotarasti sa faci si sa spui o multime de lucruri; dar cand esti aproape devii nehotarat. De ce? Fiindca atunci cand esti departe ratiunea nu este asa de zguduita; dar ea se clatina in chip ciudat in prezenta obiectului pasiunii. Or, hotararea se cladeste pe fermitate, pe care zguduirile o duc in ruina."

"In dragoste nu indraznesti sa risti deoarece ti-e teama sa nu pierzi totul. Si totusi trebuie sa inaintezi; dar cine poate spune pana unde? Tremuri de teama pana cand te-ai lamurit cat se cuvine sa inaintezi. Prudenta nu intreprinde nimic spre a te fixa acolo, cand ai aflat locul potrivit."

" Nu e nimic mai stanjenitor decat ca, iubind, sa constati ceva anume care iti da sperante si sa nu poti crede in asta: te imboldesc, cu o forta egala, atat speranta cat si temerea. In cele din urma, a doua izbandeste asupra celei dintai. Cand iubesti din toate puterile, vederea persoanei iubite e de fiecare data ceva nou. Dupa o clipa de absenta inima ta ii simte lipsa. Ce bucurie sa o regasesti! Simti pe loc cum inceteaza toate framantarile."